katherina ayame
Miku bloody
 Inregistrat: acum 12 ani
Postari: 3
|
|
CAPITOLUL III: Sub presiune
Acel cineva era Itachi. Acea privire de gheata pr care mi-o adresa imi dadu un sentiment de teama de nedescris. Nu-l mai priveam in ochi pentru ca atentia mi-a fost atrasa de corpul bine lucrat care nu mai era acoperit de pelerina neagra cu nori rosii. Acum purta un tricou de o culoare foarte inchisa care se mula perfect pe pieptul sau. Iar ochii ...au aceeasi profunzime ca ai lui ...Sasuke –pronuntandu-i numele am simtit cum o sabie, cu lama taioasa trece prin inima mea, lasand in urma sa multa durere-. Semana atat de bine cu el. E chiar dragut!... ce fac bat campii. Mi-am tras doua palme mentale ca sa ma trezesc. Cum ,,dragut’’? E infricosator, poate vrea sa ma omoare si eu tot cred ca e ,,dragut’’(am spus cu scarba, in gand). Stai concentreaza-te, poate aflii ceva!
,,Se uita atent. Nu are cum sa fuga, mai ales cu acea rana si nici efectul serului nu s-a dus. E inofensiva. Sper ca isi recupereze repedeputerile medicale, ca avem nevoie de EA repede.’’ Deci au nevoie de mine. Dar de ce? Pentru ce? Pentru tehnicilemedicale pe care le folosesc. Dar de ce EU? M-am linistit un pic, foarte putin, stiind ca au nevoie de mine si am prins curaj sa vorbesc.
-Unde suntem? De ce sunt aici? am spus eu pe un ton cat mai neajutorat.
-Nu e nevoie sa stii unde suntem. AVEM nevoie de puterile tale.
-Dar de ce eu? Simteam ca serul s-a dus din tot organismul si ma simteam capabila sa imi misc mainile,dar nu le miscam ca sa nu isi dea seama de asta. Hai Sakura trage putin de timp apoi foloseste jutsu de teleportare! ma incurajam singura.
-E mai usor de cat crezi, sa te convingem? ,,convingem’’- mai multi, nu doar Kisame?! Tot Akatsuki? Simteam cum, putinul curaj pe care l-am adunat, se scurge usor din mine.
Nu te descuraja! Tipam singura in gand. Acum e momentul! Nu am mai stat pe canduri si am inceput sa fac sigilii foarte rapid, dar relativ foarte incet fata de viteza lui Itachi. M-a prins strans de o mana, astfel blocandu-mi singura sansa de scapare.
-Inca o astfel de incercare si toti prieteni cu care ai venit aici in padute vor fi morti! spuse pe un ton amenintator. Ce pretuiesti mai mult? Libertatea ta sau viata prietenilor tai? Am ramas ca o statuie, incremenita pe loc.
-Ma gandeam eu! spuse pe un ton batjocoritor.
-C...ce vreti...sa fac...d...doar sa ii lasati in...p...pace? am intrebat balbaindu-ma din cauza socului.
-Sa stai aici, fara sa incerci sa scapi (nuca ai avea cum) si sa ne asculti ordinele. E foarte simplu.
-O sa fie in s...siguranta?-prieteni ei-.
-Doar daca asculti ordinele! spuse autoritar. Dupa care pleca lasandu-ma singura.
Ce sa fac? imi ziceam disperata. Nu pot sa ii las! Tin la EI! Nu vreau sa moara din cauza mea. Probabil sunt raniti...As vrea sa ii ajut. Libertatea MEA sau viata LOR? Ce intrebere proasta! Fara sa imi dau seama, mici cristale incolore se prelingeau pe obrezul meu. Stiau ca am sa aleg viata lor si nu libertatea mea, s-au folosit de sentimentele mele fata de ei! Furia ma orbea, ma facea mai puternica. Cu toata durerea din rana,am reusit sa ma ridic in genunchi. Tinandu-ma de perete, am tras cu grija piciorul stang de sub mine si am incercat sa ma ridic, avand ca punct de sprijin piciorul drept (cel ranit). Durerea era sfasietoare, dar am ajuns intr-un final in picioare. NU vreau sa fiu atat de nejutorata! Imi taram picioarele de-a lundul peretelui cu mici cristale ce imi curgeau din ochi. Ajungand intr-un colt al camerei, picioarele mi s-au inmuiat si am cazut pe podeaua rece.
Din ochi a inceput sa curga abundent, tot mai multe perle incolore. Sufletul ma durea cel mai rau. A trecut mai bine de o jumatate de ora de cand plang in comtinuu si nu ma pot opri.
Usa se deschise. Nu eram deloc interesata sa vad cine era. Silueta se apropie de mine si imi puse ceva pe spate. Ma uit la ce era si raman confuza. Era e pelerina ca a celor din Akatsuki, neagra ca noaptea cu nori resii si conturati cu alb. Uimita de acest gest imi ridic capul de pe genunchi si imi indrept privirea catre silueta.
Aceasta silueta era...
CAPITOLUL IV: socata.
Aceasta silueta era...Deidara?! Soc!Tanarul cu ochi de safir si parul lung, blond, se uita la mine cu ochi cercetatori si cu o expresie frustrata. Se apropie de mine si ma intreaba:
-Esti bine? Ti-a facut Itachi ceva? dublu-soc.
-Data trecuta cand ne-am vazut incercai sa ne omori pe toti, iar acum esti incrijorat daca am patit ceva?! am spus inca confuza.
-Pai am venit sa vad ce face nou-venita si am vazut ca plangi. Si ... i-am taiat-o eu repede:
-Nou-venita?! Unde? Tocmai cand se pregatea sa vorbeasca, o sabie mare infasurata aparu la gatul sau. Nu era o sabie oarecare, era Samehada impreuna cu stapanul sau, Kisame.
-Itaci a spus sa nu intre nimeni in camera la ea, inafara de el.Zetsu vrea sa vorbeasca cu ea.
Se apropie de mine si ma ridica, brusc, in picioare. In momentul in care am ajuns in picioare,din cauza durerii, am tipat cat de tare am putut. La fel de brusc ca atunci cand m-a ridicat, mi-a dat drumul la mana. Ma pregateam sa fac contact cu pamantul, dar doua drate solide m-au prins. In secunda urmatoare ma trezesc ca sunt in bratele blondului.
-Ar trebui sa ai mai multa grija cu ea. Nu se pate tine pe picioare, dapai sa mearga.
-Atunci duo tu in brate daca tot esti asa de grijuliu. Spuse batjocoritor Kisame.
Asa si facu. Kisame pleca inainte si lasa usa deschisa. Era prima data cand ieseam din camera aceea sumbra. Cel mai disconfortant lucru era ca sunt dusa in brate de un criminal,dar decat sa ma puna sa merg singuraprin chinurile acelea. Dupa usa se intindea un hol cu lambriu pe ambele parti. Holul era intunecat, fiind din 5 in 5 merti cate un mic bec. Fac economie, nu gluma!spuse eu-ul meu interior. La capatul holului se forma o bifurcatie, iar noi o luam la stanga pe un hol si mai intunecat decat primul. Am ajuns in dreptul unei usi care s-a deschis inaintea noastra. In pragul usi se infatisa Itachi ce ii facu un semn lui Deidara sa intre. Camera era mare si spatioasa, dar intunecata si fara geamuri. Frica mea crestea rapid. Inauntrul ei era o masa foarte mare si de jur imprejur scaune. Deidara ma aseza pe un scaun si se duse langa un perete al camerei. Nu stiu de ce, dar ma simteam si mai singura acum. Poate par nebuna, dar ma simteam in singuranta cu el. Ce vorbesc e un criminal care a incercat sa te omoare! Imi striga celalalt eu in minte si avea dreptate.
Itachi se duse si ii sopti ceva la ureche blondului dupa care veni si se aseza in spatele meu. In fata mea veni, banuiesc, Zetsu (barbatul ciudat cu care s-a intalnit Itachi. Imi adresa o privire rece, mult mai rece decat i-a adresat lui Itachi, si un zambet chinuit,fortat. Era mult mai infricosator decat prima data. Frica ma manipula. Imi tremurau mainile si simteam cum nu mai gandesc rational. Revino-ti, Sakura, trebuie sa pari dura! Imi tot spuneam in gand, dar nici eu nu credeam.
-Deci tu esti Sakura, ucenica batranei Tsunade. Spusese pe un ton admirativ si tot odata avea un aer dezgustat. Nu e bine, esti prea slaba (se refera la puterea acesteia) si ai fost capturata prea usor. Nu ca ai fi putut scapa. Cand ti se vindeca piciorul?
-In d...doua zile. am zis balbaindu-ma.
-Bun. Peste trei zile incepi antrenamentul cu Itachi si Deidara.
-Ce? am spus eu si blondul in acelasi timp. Eu aproape am sarit de pe scaun. Itachi ma prinde de umar si ma trage inapoi. Im momentul in care m-a atins am simtit un fior, pe spate, de a suta de ori mai rece decat privirea lui Zetsu.
-NU o sa fac nici un antrenament! Am spus cat de infricosator am putut. Itachi se apropie si imi sopteste:
-Iti mai amintesti intrebarea? Am inghetat, nu mai eram capabila sa spun nici un cuvant. Stiam ca o sa fi de acord. Nervii imi erau intinsi la maxim. Asa ca am strigat:
-Tu te bucuri, nu? Rautatea pura a pus stapanire pe mine. Am intrat in mintea lui Itachi:
,, ... ’’
VA CONTINUA...
scurta descriere pentru cei care nu au inteles situatia:
Sakura este fortata de cei din Akatsuki sa ramana cu ei, doar din cauza jutsurilor-medicale pe care le stie (la care ea e foarte priceputa). ei au luat-o pe ea si nu pe Tsunade pt ca ea e tanara, naiva si usor de manipulat. Desi e capabila de ceva supranatural, ea nu gandeste logic in momentele acestea, fiind macinata de disperare.
Darul pe care Sakura l-a primit de la Kushina, mama lui Naruto, functioneaza doar daca Sakura se gandeste la persoana respectiva in acel moment si daca e in aria acesteia (cateva sute de metri). Darul acesta ii permite sa asculte gandurile ecelei persoane si sa vada ce vede respectivul (respectiva).
SPER CA V-AM MAI LAMURIT CU SITUATIA SAKUREI. Zbye!
|
|
